Certitudine

Sunt fracţiuni de secundă când am senzaţia că suntem singuri pe lume. Închid ochii şi nu-mi dau seama unde suntem şi cine mai e ca noi doi. Nimeni? Toată lumea… e părtaşă.

Intensitatea cu care-mi defineşte liniştea din pieptul adormit mă face să mă simt unică, deşi nu sunt. Sunt o oarecare pentru toţi ceilalţi, dar cred că sunt cineva pentru acel cineva.

Moliciunea fiecărei hărţi cercetate pe obrazul meu şi tandreţea unui vis înşerpuit şi-nfăptuit mi se-aşează, dimineaţa, între ureche şi umăr. Dar mai ales în suflet.

De fiecare dată când frigul meu matinal îşi găseşte pătura într-un cald autentic, am certitudinea că !