Nu spun că…

…sunt fericită. Aşa cum corpul şi mintea mea nu-şi aduc aminte să fi fost vreodată. Nici măcar într-o viaţă anterioară.

…sunt îndrăgostită. Şi ştiu exact de ce, de cine şi cum. Deşi nu pot să numesc motivele, nu pot să-i dau un nume şi nu mi-e la îndemână mereu să arăt.

…mă simt incredibil. În fiecare por şi minut. În fiecare zâmbet şi privire încruntată. Chiar şi când îmi rod unghiile de emoţie.

…văd mai departe de azi. Mă uit acolo sus şi-mi vine să urc în grabă scările.  Apoi mă gândesc c-ar fi mai înţelept s-o iau metodic. Dar ce e înţelept pentru iubire?

…mă entuziasmează toate nimicurile. Pe lângă vorbele mari, îşi găsesc locul, confortabil, toate cele mici.

Nu, nu spun. N-am spus nimic.

Cândva o să i le spun.