Crăciunul din copilărie
Aşa arăta Crăciunul în vremea copilăriei mele. Nu-mi aduc aminte mare lucru de pe-atunci, decât ce-am mai văzut prin poze.
Însă ţin minte o discuţie de pe-o bancă din spatele blocului cu vreo 2-3 alte fete mai mari care susţineau sus şi tare că Moş Crăciun nu există. Şi eu, bătăioasă din fire, le ziceam că el există pentru că a venit la grădiniţă şi ne-a adus cadouri. Iar una din ele, ţin minte ca ieri, o chema tot Oana şi stătea la erajul 2 la blocul de alături, mi-a zis în timp ce-şi bâţâia picioarele pe bancă: “Ăla nu era Moş Crăciun, tu n-ai văzut că avea blugi? Unde-ai mai pomenit tu Moş Crăciun cu blugi?”.
Abia atunci mi-a picat mie fisa: da, era chiar posibil ca Moşul să nu existe. În anul care a urmat, am fost atentă la ce poartă Moşul impostor pe sub haina roşie şi, ghice ce-avea?! Blugi albastri, domnule! Şi-atunci mi-am dat seama şi că barba-i falsă şi că de sub gluga lui ies trei smocuri de păr negru. Şi-am realizat că Moşul nostru era de fapt băiatul de la bucătărie.
Nu mi-aduc aminte să mă fi întristat mult această descoperire, cred că mă obişnuisem cu ideea de când îmi spuseseră fetele mai mari. Dar, din anul ăla, două lucruri s-au schimbat: am refuzat să mai port blugi (cam până într-a noua, din câte ţin eu minte) şi, în fiecare an, înainte de Crăciun, căutam cadourile prin dulapurile de prin casă. Asta şi pentru că, vecinul meu Ciprian a avut grijă să mă lămurească că, în fapt, Moş Crăciun nu e băiatul de la bucătărie, ci e mami sau tati.
Mi-am adus aminte de toate întâmplările astea, pentru că la noi la birou avem un Secret Santa care face pentru noi campanii de social media pe Facebook. Ba chiar ne-a făcut şi un concurs pe bază de adunat Like-uri. Fiecare postează o poză cu el de Crăciun şi, cine obţine cele mai multe like-uri până în dimineaţa de Crăciun, primeşte un cadou surpriză! Eu particip cu poza asta de mai sus. Dacă suntem prieteni pe FB şi vreţi s-o like-uiţi şi să mă cadorisiţi, intraţi pe link-ul ăsta 
Cred că ideea asta cu al nostru Secret Santa, care face campanie de social media, e cea mai mişto formă de comunicare internă de sărbători pe care am trăit-o până acum! Thumbs up!
erai ca o veveriţă mai mare…numai ochi toată!ştii, pe vremea aia nu aveai încă ochii verzi, ci căprui cu tentă verzuie.când te-ai născut aveai ochii gri! un gri închis şi foarte puţin albăstrui.pe urmă s-au mai adăugat nişte irizaţii aurii care au topit griul acela de ceaţă.astfel, ochii tăi au devenit un căprui mai deschis pe la cinci ani, cu mici luminiţe verzui.frumoşii tăi ochi verzi, ochii mamei mele, au apărut aşa cum sunt acum în cam zece ani, devenind mai verzi cu fiecare an…ţi se înverzeau ochii şi-ţi pleca ruginiul din păr.în poza asta aveai un păr roşu-castaniu ca de toamnă …superb şi lung până la brâu.era un chin cu codiţele împletite de dimineaţa.pistruii tăi erau grozav de potriviţi cu părul roşiatic şi ochii jucăuşi cu luminiţele lor verzi.acum eşti însă şi mai frumoasă, chiar dacă altfel!