Colaj de 2010

* Un ianuarie de 2010 care m-a îngheţat până în măduva oaselor. Aşa-s eu, mai empatică cu starea vremii sau pur şi simplu trebuie să dau vina pe ceva. Mi-aduc aminte că-mi tremurau mâinile sub apa rece şi mă apuca bâzdâcul sub apa fierbinte. Uram acel loc, dar eram nevoită să stau în el.

* Un februarie început prin spitale, cu-un hipopotam roz pe-o pernă de spital gri. Mi-aduc aminte de un hol abia spălat şi de nişte flori puse într-un bidon de plastic tăiat. Tot în luna asta, m-am afundat într-un morman de zăpadă pe o stradă îngustă c-o vilă galbenă. Interviul cu o rochiţă neagră şi-o bluză albastră.

* Un martie cu soare. Şi dinţi. Şi nişte străzi în Paris. Şi-o cafenea într-o intersecţie sub ploaie. 24 de ani, fără tort şi fără cadouri prea multe. Mi-aduc aminte de un telefon primit în timp ce mă spălam pe mâini şi de o dată de întâlnire stabilită.

* Un aprilie început cu mari aşteptări. O zi de luni, 19, într-un foişor din grădina cu mulţi oameni frumoşi. O cafea mare şi multe de “bună, eu sunt Oana”. Confuzie între persoane, primul drum cu Allors on dance şi ochelarii de soare la ochi, primele proiecte. Mi-aduc aminte de primele cuvinte.

* Un mai însorit pe Rucăr-Bran, un mai ploios la grătar, un mai într-o perpetuă stare de bine. Mi-aduc aminte de un fel de tabără cu mulţi prieteni, cu masa de prânz la care ne strângeam cu toţii, de pufurile colorate şi primele dorinţe.

* Un iunie început cu certuri, cu mult polen suflat în vânt şi-o stare de înstrăinare. Mi-aduc aminte de disertaţie şi de interviul la radio Guerrilla, de-o Vamă prăfuită şi-un 2 Mai amuţit.

* Un iulie torid, cu dimineţi lente la o masă în umbră. Cu râsete şi cafele lungite. Mi-aduc aminte de nisipurile de aur şi de o raţă galbenă câştigată la un joc de pescuit. Un iulie încheiat cu un bandaj pe ochiul terorizat de supeglue şi-un cercel albastru.

* Un august cu Lelly-maimuţeli primită cadou şi atârnată de perete. Cu resemnare şi încă fără renunţare. Cu ieşiri prelungite şi căldura miezului de noapte într-un pub irlandez. Mi-aduc aminte de 2 ani.

* Un septembrie cu un 5 al renunţării şi-al unei uşi închise pe dinăuntru. Apoi un 10. Cluburi, nesiguranţă, cafenele, baclava, pub-uri, plimbări pe o stradă cu un copac, oboseala de 3 dimineaţă, complicitatea şi întrebările născute din incertitudine. Cea mai plăcută letargie şi cele mai lungi 15 ore. Mi-aduc aminte toată fericirea.

* Un octombrie c-o premieră. Cu amintirea unei promisiuni de la 12 ani pe care vreau s-o respect. Cu zile “fără mâine” şi degete atinse pe furiş într-un cinematograf. Mi-aduc aminte de cele două periuţe şi de noua viaţă. De clubul de luni şi de nopţile pierdute în pub-uri.

* Un noiembrie cu certitudini şi dezvăluiri. Cu prima şi ultima greşeală. Mi-aduc aminte de agenţia anului şi-a deceniului. Şi de multe sms-uri primite într-o noapte. Ochelari de soare a doua zi.

* Un decembrie de 2010 cu căldură interioară, multe cadouri şi surprize. Mi-aduc aminte de petrecerea de Crăciun, de peruca blondă, de bradul luminat şi de fosta mea clasă din liceu. Am în suflet fiecare poză în doi făcută în Milano, fiecare sărut pe frunte şi fiecare zâmbet. Anul mi s-a încheiat cu dragoste.

A fost un an cu împliniri. Mai multe decât mi-am aşternut pe lista de rezoluţii. Aşa că pentru 2011 nu-mi propun nimic în scris, ci doar în minte. O să iubesc. O să muncesc. Şi-o să reuşesc. La mulţi ani!