Garsoniera de idei

Un. Vinerea ies fluturii din stomac. Şi-şi înfig antenele în inimă. Şi-mpung în coca moale cu patimă nebună. Căci le e cald în căuş de suflet şi le place. Şi mie-mi place cu fluturi bezmetici. Doi. Vinerea ne-apar bujorii. Bujori în obrăjori. Acum de la vânt de încă iarnă. Dar o să vină ea şi luna cu cireşe şi vinerea cu bujori plini de boboci. Şi-o să-mi umplu braţele de spuma lor dulce-colorată. Mintenaş, în …

Şi dacă-ar fi să-mi amintesc de început, ştiu clar unde şi când, dar mai puţin de ce. Pur şi simplu. Am aşteptat atunci câteva zeci de minute bune, asta după ce, în prealabil, ne imaginam cum ne-ar arăta copii. Dar nu, nu gândul ăsta şi nici fotoliul pe care ne-am îngrămădit în faţa mesei mici cu 6 oameni n-au fost motivele. Poate întârzierea de după. Poate aşteptarea printre oameni şi mâna ridicată în semn de …

Eu, care-s de obicei gălăgioasă şi agitată. Eu, care vreau multe şi acum, indiferent dacă se poate sau nu. Eu, care aş fi în stare şi-n miez de noapte să predic o lecţie despre ce cred atunci că e vital să fie cunoscut de lume. Eu, care vorbesc făcând exces de cuvinte şi, uneori, de informaţii. Eu, care mă bat cu pumnul în piept că trăiesc azi şi nu ieri sau mâine. Eu, da! Eu …