Fără combustibil

Ca în fiecare iarnă, de ceva ani încoace, am ajuns iar în saptămâna fatidică în care organismul meu dă semne că vrea o revizie tehnică generală.

Deja nu mă mai miră că iar mă doare stomacul şi am momente de apatie şi somnolenţă tot mai dese. Ce mă miră sunt noile simptome: senzaţia de răceală care-apare cam în fiecare seară şi, mai nou, cârceii.

Imitaţia de răceală mi se manifestă cu dureri de muşchi, de cap, de şale…ştiţi şi voi, ca atunci când ai putea jura că te-a bătut cineva în somn! Cârceii au intrat mai nou în meniu, adică în seara asta, pe când scriam postul de mai jos. M-am panicat, tre să recunosc, aşa că mâine-mi cumpăr vitamine la cutie şi mă împrietenesc din nou cu fructele şi legumele (deşi nu cred că pot să fac abstracţie şi să ignor sărmăluţele făcute de doamna Emilia, la birou!).

Mă cunosc: am adeseori porniri din astea sănătoase, în care-mi promit că nu mă mai ating de mâncarea x şi y, ca-n seara asta, când m-am întors acasă cu cereale şi iaurt şi ceai verde. Dar după ce-am mâncat fibre şi-am băut şi ceai cu multă lămâie, am găsit bomboanele Ferrero pe care le-am sustras de-acasă când am fost la ai mei şi, ghici ce, am mâncat deja vreo 3! I’m such a fool!

Dar acum parcă simt nevoia urgentă de a mă băga în revizie sau măcar de a mă alimenta din nou cu un combustibil mai bun, unul care să mă ţină toată ziua. Şi dacă mă uit mai bine la poza asta cu Tzuchi, de-am făcut-o în weekend, parcă văd şi nişte cearcăne. Ceea ce mă sperie, aşa că închid repede blogul şi mă duc să-mi fac somnul de frumuseţe!