Linişte
Eu, care-s de obicei gălăgioasă şi agitată. Eu, care vreau multe şi acum, indiferent dacă se poate sau nu. Eu, care aş fi în stare şi-n miez de noapte să predic o lecţie despre ce cred atunci că e vital să fie cunoscut de lume. Eu, care vorbesc făcând exces de cuvinte şi, uneori, de informaţii. Eu, care mă bat cu pumnul în piept că trăiesc azi şi nu ieri sau mâine. Eu, da! Eu încep să-i fac ochi dulci liniştii. Spuneţi-i acalmie, relaxare sau stare de bine, eu o să-i zic tot linişte că mi-e mai la îndemână şi oricum e o convenţie.
Mă bucură teribil să deschid ochii dimineaţa şi să chem liniştea lângă mine, apăsând direct pe stop în loc de snooze la alarmă. Mă ţine în braţe şi mă pupă uşor şi nevinovat pe gât, aşteptând să-mi trezesc şi mintea odată cu fizicul. Apoi îmi place s-o îmbrăţişez eu, când o găsesc tot pierdută în cearceafuri, deşi mi-am dat cu apă rece pe ochi deja. Şi-mi place să-i zic bună dimineaţa în timp ce ea mă trage de mânecă să mai zăbovesc puţin pe marginea patului.
Şi mă mai umple de bucurie şi când stăm noi două în metroul sufocat. Şi ne ţinem de bară împreună sau ea mă ţine pe mine să nu cad, în timp ce-mi aranjează căciula pe cap. Apoi, în faţa uşii de coborâre, mă învăluie din spate c-o semi-îmbrăţişare semi-susţinere împotriva mişcării impredictibile. La muncă nu ne prea întâlnim căci mi-e ruşine s-o chem, sunt prea mulţi oameni şi prea multe documente deschise, dar se mai întâmplă să mă surpindă fix când sunt singură la biroul meu. Şi-i aud paşii spre uşă şi, fix când să ridic ochii, pfff s-a înstalat deja liniştea pe chipul meu. Ca azi, de exemplu.
Acasă iar se ţine după mine fie că-s în bucătărie şi vasele fac zgomot, fie că-s în cadă şi apa curge în toate direcţiile. Şi se uită la mine, aşteptând să-mi pună prosopul pe chiuvetă ca să-l am aproape când hotărăsc să ies. De spus noapte bună, ne spunem pe întuneric, când capul e afundat bine-bine în pernă şi mâinile stau, cumva, pe-aproape una de alta.
Îmi place liniştea asta, doar că am o nelămurire: nu ştiu cum se face că de câte ori mă întâlnesc cu ea, e prin preajmă şi-un anume băiat cu ochii trişti şi gura veselă.