Două puncte şi paranteză rotundă
E-al dracului de greu să ieşi dintr-o situaţie ca asta. Spui o prostie, încerci să explici, nu eşti înţeles, te enervezi, acuzi şi iar acuzi. Un moment de egoism se transformă într-o panică groaznică… “Nu ştiu cum să explic…”, “Nu mă aude, nu vrea să mă creadă!”, “De ce se întâmplă asta?”.
Făcusem, acum vreo 2 săptămâni, o listă cu ce-mi doresc. Eu doar spuneam şi el nota în telefon. Undeva, acolo, printre baloane şi tort şi cadou mare şi ambalat frumos, era trecută şi prezenţa ei, deşi ştiam c-o spun ca să mă aud, pentru că n-ar fi fost posibil. Erau atât de multe chestii care nu se pupau între ele, dar eu le vroiam. Apoi, am încercat să le iau pe rând, ca să le dau o ordine şi ca să le pot face pe toate până pe 26. A trebuit să îngrămădesc şi alte evenimente neprogramate şi care n-aveau treabă cu mine. Se pare că lumii nu-i pasă prea tare de ziua ta. Şi mă rodea ideea că o fiu implicată pe 26 într-o treabă care n-o să aibă aproape nicio treabă cu treaba mea. Dar m-am consolat, oricum n-aveam idée de forma pe care vreau s-o ia cei 25 de ani.
Înainte să plec sâmbătă, chiar aveam senzaţia că urmează ziua mea. Mă pregăteam deja pentru tort. Pentru ei. Numai că, între timp, mi-am dat seama că eu zic răspicat că-mi doresc surprize, dar nu le pot face faţă. Eu nu pot fi luată prin surprindere pentru că programul meu e dinainte stabilit. Şi mai sunt şi proastă uneori. Şi exagerez şi rănesc şi stric totul. Şi nu spun “Îmi pare rău” când trebuie.
Şi până la urmă ce vreau?
După cele câteva ore de schimonosit faţa, care mi-au lăsat nişte pete roşii în jurul ochilor, nu mai vreau nimic. E oribil. Nu ştiu ce să fac. Nu ştiu cum să fac. Nu pot găsi împăcarea prin telefon, nu pot convinge că vreau, pentru că am fost atât de idioată încât să las impresia de contrariu. Nu mă mai pot bucura de nicio surpriză. Aş vrea să mă închid în casă, să bocesc şi să număr minutele până trece ziua. Oricum nu-i mare bai pentru nimeni. Şi mai am şi buza de jos accidentată.
E panică mare în capul meu şi-i o zgârietură adâncă în suflet. Nu vreau nimic, decât să treacă mai repede săptămâna asta.
Iertaţi-mi frustrarea…