Decenţă
Când eram mai mică, mi-a zis mama o chestie care mi-a rămas în minte. Despre cupluri şi despre cum se manifestă ele în public.
Îmi spunea că doi oameni care se iubesc n-au nevoie, în public, să fie în permanenţă unul lângă altul, să se atingă, să se sărute, ca să-şi demonstreze iubirea unul faţă de celălalt. Şi dacă chiar se iubesc, nici nu simt nevoia s-o arate celorlalţi. Chiar şi când doi oameni, care sunt într-o relaţie, se află în două colţuri diferite ale unei camere aglomerate, se cunoaşte de la o poştă dragostea din privirile lor, zâmbetele ce şi le adresează, gesturile care-i înconjoară. Fără să fie musai să-i vezi bot în bot, ştii sigur că sunt împreună şi se iubesc, din simplul mod în care corpurile lor, chiar dacă nu-s lipite, vibrează unul pentru celălalt.
Şi eu am reţinut treaba asta şi, probabil datorită ei, nici nu-mi prea place să-mi manifest afecţiunea în public. Am mereu senzaţia că-i pun pe ceilalţi într-o postură ciudată, dacă-i implic, fără voie, într-un act declarativ al sentimentelor mele. Şi cred cu tărie că spaţiul privat trebuie clar delimitat de spaţiul public, când vine vorba de manifestările unui cuplu. Ce faci în privat nu trebuie să transpară în public. Nu mi se pare sănătos să scoţi pe sârmă, afară, toate micile plăceri dinăuntru, cele care construiesc universul privat al unui cuplu. Pentru că ştirbeşti un farmec aparte al intimităţii. Si este şi un pic depravant pentru sentimentul de iubire să fie expus altor ochi şi să fie scos din căldura lui “noi”. Mai degrabă este decenţa în public un manifest al iubirii, decât sunt atingerile şi sărutările lungi.
Şi, la urma urmei, de ce să simţi nevoia să-ţi manifeşti iubirea în public, mai departe de-o privire caldă şi, poate, de-o mână strânsă în alta? E atâta libertate în intimitate şi-aşa ce bine-i stă iubirii între două piepturi ude sau între două perechi de picioare dezvelite… Nu-i păcat de ea să fie târâtă şi disecată în văzul tuturor?
Şi, mai mult de-atât, nu-i un pic obositor să fii continuu legat de celălalt cu un cordon ombilical, oriunde, oricând şi cu oricine de faţă? Dacă te întâlneşti cu familia, stai cu familia, nu cu mâinile doar pe partener. Dacă te întâlneşti cu prietenii, bucură-te de compania lor, nu doar de buzele partenerului. Şi tot aşa… E timp şi loc pentru toate! Iubirea, dacă nu respiră, sufocă!