Ultimele nopţi şi dimineţi de primăvară

Un pic cam fuzzy, cu veşti triste de cu dimineaţa-n creştet şi cu nopţi lungite până-n crăpatul zorilor. Şi plecări direct din aşternut şi veniri în toiul nopţii, direct la muncă. Dar toate astea au fost însoţite de parfumul unor trandafiri de la o bunică, primiţi la rândul meu, în dar. Apoi de-un bucheţel de flori de câmp, purtat cu drag pe străzile întunecate ale Bucureştiului. Tot de la o bunicuţă.

Am revăzut copacul ce ne-a fost complice într-o seară de toamnă şi-n jurul căruia ne-am (ne)rostit pe buze. Era tot acolo, ne-aştepta pe noi şi vara. Şi-am măsurat încă o dată paşii care, la un moment dat, erau între noi.

Şi ne-am găsit şi doi noi prieteni, care zâmbesc ca şi noi şi-şi poartă trăirile cu naturaleţe. Şi-am împărţit o masă cu patru scaune şi-o masă gustoasă. Apoi ne-am distrat cu trei feluri de îngheţată: ciocolată, banane şi lapte. Şi la final, am aşteptat noaptea, fiecare în partea lui de corp.

În următoarea dimineaţă, cu-un pic de muncă sub degetele de pe tastatură, ne-am întâmpinat de bună dimineaţa cu muffins doldora de ciocolată şi cafea în cană mare.

Şi-a durat deliciul până la kilogramul de cireşe vrâncene, de-un roşu purpuriu de ţi se tolănea pofta pe limbă. Coapte-coapte ca-n copilărie, aproape să crape coaja pe ele de bunătate ce ţineau sub ea. Şi m-am înfipt în ele cu sete de vară şi m-am oprit abia când mi-am dat seama că e încă primăvară.

Şi-acum ne hrănim cu planuri. C-o fi Bubu sau n-o fi ea, c-o fi mâine sau săptămâna asta, nu contează, noi o aşteptăm aici, s-o privim de la balcon seara înainte s-adormim. Şi-apoi o să vină şi zilele pe plajă cu nisip în păr, în iulie şi în septembrie. Zile lungi şi multe!

Şi poate până atunci punem şi puţin roşu în buclele lejere…