Cuvintele mele sunt îndrăgostite de-ale tale. Şi vor stă stea doar pe buzele noastre. Cam din această pricină nu prea mai sunt pe blog. La ce le trebuie o eternitate, când îşi găsesc pierirea dulce pe-o limbă înţepată de-un vin roşu? Cuvintele mele-şi dau ultimul sunet într-un sărut muşcat de-o buză. Şi nu-i o luptă pierdută, ci un război câştigat: cuvintele mele se-ntorc acasă…în tine.

La Praga a fost cum bănuiesc că e mereu. Frumos.

Cum am fost noi în Praga? De mână. Şi cu aparatul foto în mâna întinsă, ca să prindem nişte frânturi din noi la ei. Şi-o bucată de fericire. Am pus câteva poze pe facebook. Şi câteva în cufărul cu aduceri-aminte, ca să nu uit senzaţia de senzaţie. Căci uneori nu-mi vine să cred că-i aievea.