Monthly Archives: October 2011

duminică

“Deschide gâtul să te respir mai bine!”

Continue reading →

Nu mai sunt

Nu mai sunt lucrurile cum erau odată. Acum e multă dramă şi teatru. Fals, fals, fals. Se gesticulează, se articulează, se dansează. Mult, exagerat. Mai puţină dramă, vă rugăm! Fără să oftăm, fără să ne încruntăm, fără să părem interesanţi când nu suntem. Ah, şi lucrurile… lucrurile dom’le, nu mai sunt cum păreau odată. Nu mai e lejeritate. Nu prea mai e nici zâmbet, d-ăla sincer. Nu mai e glumă. Nu mai e sinceritate. Acum …

Continue reading →

Cu plus şi minus

Există avantaje palpabile când locuieşti cu un “el”. Ca de exemplu, dacă rămâi fără şampon după ce ţi-ai udat deja părul, iei şamponul lui. Şi, extra-beneficiu, miroase a el. Pe lângă asta, mai şi pleacă din când în când la fratele lui să joace fifa. Ceea ce e liniştitor. Da, “linişte” cu sufixul “tor”. La fel de palpabile, însă, sunt şi dezavantajele. Atât de palpabile cât e un gândac cu multe picioare, pe care le …

Continue reading →

De ce mă tot întrebi?

Adică, într-un fel înţeleg. Nu-mi stă în fire zilnic să mă izolez, fizic şi mental, într-un colţ de casă (“casă”, auzi – “acasă” al meu restâns la o cameră de 29mp). Dar în astă seară citesc. Şi nu orice. O istorie de ani de zile, pe care de mult timp mă chinuiam s-o dibuiesc. Gândeşte-te că e ca şi cum m-aş uita la un film. Unul din ăla de dragoste cu (probabil) 4,7 pe imdb. …

Continue reading →

Aşa va fi!

În toată dezordinea de acum, va veni o ordine colorată. Şi-o să fie într-un ceas multicolor şi musai bun, c-aşa zic oamenii de seamă. Inima mea va fi rotundă şi exagerat de mare, exact ca bila asta plină cu bunătăţi de culori. Iar pe pereţi vor ateriza, planând, câteva sute de fluturi. Unii chiar verzi, dar nu vor fi stat la pozat. Pentru că atunci va veni el. Aşa colorat cum îl ştiu. Şi eu …

Continue reading →

Cuvântul cu "N"

Vorbeam ieri cu Arina, mai de una, mai de alta, şi din cuvânt în cuvânt am ajuns la nunţi şi la reticenţa oamenilor de a merge la ele, din cauza banilor. Şi-atunci m-am arătat eu vitează şi-am zis că la nunta mea n-o să se dea daru’. Şi dacă nu se dă daru’, înseamnă că nici n-o să se mănânce. Aşa că, stând eu întinsă pe canapeaua din biroul dintre etaje, am ajuns la concluzia …

Continue reading →

Când caut pe google…

…şi găsesc blogul mamei la al doilea rezultat, izbucnesc în lacrimi. Pentru că trebuie să scriu despre un subiect sensibil şi delicat, iar mama mea are deja răspunsurile la tot ce-l “întreb” eu pe google în research-ul meu. Şi-i aşa de greu să scrii acum întrebându-te continuu “dacă toate astea erau scrise acum 3 ani, mama mea ar fi găsit alinare şi ajutor în ele?”. Mamă, îţi mulţumesc mult. Pentru tot!

Continue reading →

Dacă-i mohorât

Dacă toamna-şi întoarce faţa ei hâdă, aia mohorâtă şi plouată, o ştii, tre’ să apară din clipă-n clipă, atunci răspunde-i cum se cuvine: cu un curcubeu. Desenează-l pe colţuri de caiete, caută-l pe google, cântă-l din playlist, imortalizează-l pe peretele din birou, îmbracă-l. Eu-s pregătită pentru monocrom. Am multe culori în dulap şi intenţionez să le scot de acolo. Pe stradă. Portocaliu, verde, galben, mov, albastru, roz şi mai caut.

Continue reading →

Pe-o stradă cu toamnă, în toată definiţia ei

Anul trecut, pe vremea asta, stăteam pe-o bancă de pe strada asta şi răsfoiam amintiri. Atunci nu cred că observam toată toamna din copacii ăia, fiecare frunză care dormea pe pământul murdar şi nici lumina care poza în astfalt. Anul ăsta le-am văzut pe toate. Anul ăsta n-am mai fost ocupată cu discuţii lungi, ci cu tăceri scurte. Şi-am descoperit că, printre copacii din faţa blocurilor, există şi terase. Şi, deşi tre’ să calci, de …

Continue reading →

Pe când părinţii noştri vor fi bunici

Vezi tu, şi statul ăsta pe net, nu-i pierdere de vreme întotdeauna. Poţi găsi lucruri minunate, dacă ai ochi să le vezi. Şi-s aşa de minunate, pentru că, de fapt, sunt adevărate. Şi triste. Şi n-ai vrea să te gândeşti de pe acum la ele, dar trebuie. Ca nu cumva, ceea ce azi exprimi prin timpul prezent, să te ia prin surprindere cândva, când îl vei exprima la timpul trecut. Iată o scrisoare de la …

Continue reading →