Monthly Archives: October 2012

These are crazy times

Revin din nou la subiectul Anne Frank. “Revin” e o formă politicoasă pentru blog, căci n-a trecut o zi în care să nu citesc/văd câte o chestie legată de Anne. Vlad zice că-i o obsesie deja. A doua zi după ce am postat articolul ăsta, draga de Arina mi-a dăruit postcard-ul pe care şi l-a luat pentru ea din Amsterdam, chiar de la Muzeul din Anexă. M-a impresionat gestul ei. Iar postcard-ul este extrem de …

Continue reading →

Jurnalul

Tocmai am terminat de citit “Jurnalul Annei Frank”. Probabil îl ştiţi. Dacă nu, aţi face bine să-l ştiţi. Anne (poză) a fost o copilă care, între anii 1942-1944, a ţinut un jurnal despre viaţa trăită în izolare. Era evreică. Al Doilea Război Mondial era în plină desfăşurare, iar evreii sfârşeau cu sutele de mii în lagărele de concentrare. Membrii familiei Frank, evrei originari din Germania, s-au mutat în Amsterdam la începutul anilor ’30, după ce …

Continue reading →

Prietena şi nunta. A mea şi a ei.

Weekend-ul trecut am călătorit vreo 1000 de kilometri ca să plâng. De bucurie, de emoţie, de nostalgie, de viitor, de ce-a trecut timpul. Prietena mea s-a măritat. E prima prietenă care s-a măritat, iar eu sunt emotivă. Nu ştiu de ce se plânge la nunţi, că nu-i nimic de rău. Nici de prea bine, că doar nu-i a ta. E pur şi simplu o interferenţă de stări şi amintiri care se izbesc împreună de şi …

Continue reading →

6 – 6, poartă-n casă

Ne-am bucurat fix 30 de secunde pentru un nou premiu, apoi am uitat şi ne-am luat cu de aranjatu’, împachetatu’ şi transportatu’. Am cântat instinctiv doar această melodie tot weekend-ul. Pentru că doar despre asta a fost vorba. There’s a pink one & a green one And a blue one & a yellow one. Acum, juma’ e perfect, jumi’ e cu susu-n jos. Dar va fi în curând loc şi de întins faţa de masă. …

Continue reading →

În picioare

Credeam în proiectele pe care am lucrat şi ştiam sigur că vor fi premiate la Internetics.  Ştiam sigur c-o să mă ridic de pe scaun ca să urc pe scenă. Dar n-am ştiut că şi alţii o să se ridice în picioare, în acelaşi timp. Am reacţionat nu când a fost strigat numele “Vezi dincolo de limite“, ci când am auzit melodia din studiul de caz. O auzisem de zeci de ori. Instinctiv, am pornit …

Continue reading →