Monthly Archives: March 2013

I know we’re cool. Are we?

Nu prea ştiu să pun degetele exact pe cuvintele care descriu ce-am simţit când am văzut pe VH1 video-ul ăsta, azi dimineaţă. Un fel de bucurie melancolioasă. Cert e că m-am oprit din ce făceam, mi-am pus palmele pe bărbie şi m-am uitat aproape fără să respir. Şi nu numai pentru că videoclipul e despre trecutul care se reflectă în prezent, ci pentru că, probabil, fix asta face şi melodia pentru mine: îmi aduce trecutul …

Continue reading →

Arta de-a plânge

Iniţial a părut ceva simplist. Nici banal, nici spectaculos. Doar că atunci când a trecut de început şi i s-a auzit vocea, oh, Doamne, furnici pe piele, jur. Am început să plâng. Din senin şi din artă. Din arta pe care unii o fac cu atâta uşurinţă. Şi atât de dumnezeiesc de uman. Ireal. Bucurii care vin în plâns. Împliniri care vin înjumătăţite. Momente de-ţi-e-ruşine-că-eşti-doar-om-pe-lângă-el. Un concurent la “Românii au talent”.

Continue reading →

Da’ veniţi, mă!

Da’ veniţi, mă!

Acum vreo lună când lucram pe campania “Why don’t you come over” şi mă tot distram ba cu canapelele, ba cu job-urile, mă gândeam că aş zice “da!” şi-n secunda doi aş sări în avion, dac-aş fi britanic şi aş primi invitaţia deschisă de-a merge într-o ţară faţă despre care am o părere proastă sau, mai rău, n-am nicio părere. Din curiozitate, mai ales. Din vanitate, măcar, să văd şi eu casa prinţului Charles în …

Continue reading →

8 şi muzică

De fiecare dată când vine 8 martie mă întreb dacă e sau nu şi ziua mea. Pe lângă confuzia cu ziua mamei vs ziua femeii (pe care mi-am lămurit-o acu’ ceva ani), rămâne veşnica întrebare: sunt copil sau femeie? Şi nu dintr-o răbufnire a clasicului “sufletul veşnic tânăr”, ci pentru că doamnele din viaţa mea (adevăratele femei) îmi spun mereu că ele-mi urează de 1 iunie, nu de 8 martie. Or şti ele ceva. Ceva …

Continue reading →

Workshop "Make up not make oops"

Pe Carmen o ştiu din şcoala generală. Cred că se cunoşteau ai noştri, căci mi-aduc aminte că atunci când am plecat împreună într-o tabără printr-a 4-a, ni s-a făcut cunoştinţă şi cumva am fost îndemnate amândouă să nepurtăm frumos una cu alta. După tabăra aia (din care nu-mi mai aduc aminte mare lucru, decât că au venit ai mei să mă viziteze şi Carmen a fost cea care mi-a dat vestea), ne-am mai revăzut abia …

Continue reading →

a venit prima_vară, băi!

C-o zi mai devreme, chiar, pe-o stradă cu tramvai şi flori în găleată. C-o doamnă cam tuciurie, dar bine întenţionată, care nu m-a lăsat neam să plec până nu i-am golit găleata de 4 buchete de flori. Pentru c-o aştepta bărbatu’ acasă şi vroia să plece. Sau m-a minţit… Ştii ceva, nici nu contează. Eram oricum avidă de minciuni din astea şi scuze ca să-mi iau buchete-buchete. Am alergat pe stradă ca nebuna cu ele-n …

Continue reading →