Vecinica

Înainte să intri, te rog să baţi la uşă de două ori. Nu suna, nu spulbera liniştea dinăuntru!

Odată intrat în garsonieră, îţi vei lăsa pantofii în hol, pe partea dreaptă te rog, după cum vezi stânga e ocupată de pantofii mei.

În Hol se poartă discuţii mărunte, de complezenţă: eu te întreb “ce mai faci?”, tu-mi răspunzi cu un banal “excelent”. Poate voi observa că te-ai tuns sau că ţi-ai schimbat garderoba de idei, dar n-o să intrăm prea mult în detalii.

În Bucătărie o să-ţi prepar un ceai negru sau unul de fructe, pe care o să ţi-l servesc cu trei biscuiţei. Aş aprecia dacă n-ai face foarte multe firmituri. Şi-aş fi chiar foarte încântată dacă, în timp ce tu-mi admiri setul de farfurii colorate,  am începe discuţia despre idei.

La Bar o să stăm de poveşti. O să-ţi arăt albumul meu de idei prinse cu agrafe de păr. Te las să-ţi bagi nasul şi-n amintirile mele, o să râdem chiar unul de altul, în timp ce tu probabil o să-mi alinţi motanul alb cu buline negre.

În Living o să ne relaxăm c-o idee bună, coaptă, gustoasă şi zemoasă. Poate chiar o să răsfoim un sentiment până la ultima pagină, fiind atenţi şi la notele de subsol, sau o să ne încălzim sorbind o stare de spirit şi de moment. O să-ţi placă draperiile portocalii în ton cu canapeaua.

Pe Balcon ieşim doar dacă-i foarte cald sau foarte frig. O să ne uităm la minţile trecătorilor şi-o să ne prefacem că ideile lor sunt ale noastre şi-apoi o să le lipim pe pereţii de culoarea piersicii.

La final tu vei pleca, la fel cum ai venit. Pantofii te vor aştepta de data asta pe partea stângă. Înainte să deschizi uşa, uită-te în oglinda de pe perete: vei surprinde un alt “tu” cu 298.632 de gânduri şi-o idee de “vecinica”!

Despre mine

Năstase Oana-Raluca

Eu am existat cu mult înainte să mă nasc. Pe atunci eram un pui de om cu ochi de vise şi suflet de dorinţă.  Părinţii mei vorbeau de mine prin scrisori şi mi se adresau cu “Oana” cu ani mulţi înainte de fericita zi de miercuri, 26 martie 1986.

Nu e de mirare că primul meu contact cu lumea a fost în formă scrisă cu cerneală neargă şi împăturită în plic alb, pe traseul Galaţi-Bucureşti. Cred că am moştenit plăcerea de a scrie de atunci, de când existam doar în scrisorile alor mei părinţi îndrăgostiţi.

Vecinica

Am devenit treptat o fată curioasă şi ambiţioasă, care şi-a dorit să se exprime pe sine. Maniera cea mai facilă mi-a fost scrisul, cu mult înainte să devin copywriter. Mi-a plăcut să descriu lumea din interiorul meu cu cele mai frumoase detalii. La fel îmi place să privesc şi lumea din jurul meu. Scriu de 3 ani şi continui să adaug un pic de verde în tot ceea ce fac.