74 articles Articles posted in În Bucătărie

Cafea & Șosete

ce naiba să faci iarna?

via GIPHY

așteptarea și melodia

exista un hashtag. apoi n-a mai fost, din lipsă de concentrare și interes.

erau niște mici detalii care contau și mă bucurau.

încă aștept. nimic. se dă totuși pe public, pentru alții.

micile detalii se uită.

azi. melodia. pentru videoclip, mai ales.

#1an în V8

am cel mai cool birou din lume, desenat de către colegii mei pentru mine – toate motivele ca să am, zi de zi, o zi fantastică.

img_3254

Bucătăreală

bucatareala

Nu ştiu să gătesc. There you go, am recunoscut.

Am încercat la un moment dat, ba chiar mi-am făcut şi caiet de reţete când m-am mutat singură în Bucureşti, dictat de mama. Nu, n-a mers: iaurtul era mai simplu de făcut.

Cred că am gătit de câteva ori în toată viaţa. Ştiam să fac la un moment dat pilaf cu ciuperci, supă cu găluşte şi clasicele omletă, cartofi prăjiţi, cafea, seminţe.

Mi-aş dori să ştiu să gătesc. O să ziceţi că-i plin netul de înţelepciune. Corect, nu contest, dar tot nu mă ajută. Eu nu ştiu ingredientele, gusturile, ce merge cu ce, secretele.

Plus că, mi se pare o risipă mare de timp şi energie. E frumos să găteşti. O dată pe an, în rest pare o corvoadă. Pe unii cică-i relaxează.

Pe mine mă relaxează să mă uit la pozele altora cu bucătăreala lor. Ca de exemplu, la Katie.

Ca de exemplu minunăţia asta:

WKA_XMAS-2012-1-of-1(Dacă vreţi reţeta, e aici http://www.whatkatieate.com/recipes/black-forest-style-berry-gateaux/)

WKA_BLGAUSDAY2013-11-of-15KQD_DEL_DEC21012_LR-6

Prinde fata asta o atmosferă în poze de ai senzaţia că citeşti un roman, nu priveşti tâmp la o fotografie.WKA_BOOKLAUNCH-4Cumva inspirată de toate astea şi împinsă de la spate de punga de mere primită de la o ţară, sâmbătă am făcut prima mea plăcintă de mere. Cea mai simplă reţetă de pe net, făcută în vreo 3 ore (la mine în cuptor se ţine totul dublu). A fost excelentă. download

download1download3download2Şi, culmea, marţi am gătit din nou: un tort cu ciocolată. Cu încă 10 colege, e drept, eu abia de-am amestecat în două oale şi-am presărat nişte nucă.download11download15download14P.S.: Blogul tipei de mai sus îl găsiţi aici: http://www.whatkatieate.com

 

 

Back-up it is

N-ai ce să-mi oferi? Nu te lansa în oferte!

N-ai ce să-mi promiţi? Taci din gură, mergi pe burtă.

Dacă-mi vinzi gogoşi, eu m-aştept să le primesc cu zahăr.

Dacă-n schimb, îmi dai doar punga folosită şi goală, pe care mă pui s-o şi apretez, întorc spatele şi mă car.

Şi serios mă pui pe gânduri: tre’ să schimb toneta de gogoşi?

 

Ce-ar trebui să fie în acest octombrie

Roşu şi portocaliu şi galben, exact ca-n videoclipul ăsta de mai jos. Şi aşa muzică de weekend şi de coclauri imaginare la ferestre care dau spre stradă.

Apoi ar trebui să fie fire de lână descusute şi lălâi, pe piele zburlită.

Şi-o cană de cafea fierbinte de să-ţi pişte limba, băută într-o cameră aşa de colorată.

Şi pe străzi şi-n staţii de autobuz să fie puzderie de fete descheiate la minte.

Iar în casă, uşile dulapului din hol să se transforme într-un mare scrapbook.

Şi, la final de zi, leneveală în galben. Galben is the new love. L.O.V.E.


Slăbiciune

Îmi simt toţi muşchii slăbiţi. Sunt extenuată. Îmi port oboseala cu mine ca pe o bună prietenă. Nu vreau să scap de ea, pentru că asta ar însemna timp pierdut aiurea. Prefer nebunia asta, maratonul orelor târzii, munca solicitantă şi bucuria libertăţii. Dar mai simt nevoia, din când în când, să mă abandonez în linişte şi întuneric cald.

Ieri am fost la ADOR la gala de premiere şi apoi la after party. Iar am ajuns acasă ţinând frigul matinal pe piele şi somnul sub gene. A fost a treia petrecere din ultimele şapte zile. Dar îmi place. Cum să fac să-mi împac fizicul cu psihicul? Cred că se cere un weekend sub plapumă…

S-aveţi weekend!

Lelly-maimuţeli şi altele

Maimuţica am primit-o cadou de la buna mea colegă de birou, Tara Duveanu. Pentru că ţine la mine (zice ea :D) şi, probabil, pentru că am fost “accidentată” şi-am cam lipsit din birou câteva zile. Eu am fost la fel de impresionată ca şi la celelalte cadouri primite de la ea.

Pe maimuţică am numit-o Lelly pentru că aşa scria pe eticheta ei şi-am făcut-o mascota biroului de juma’ creaţie-juma’ strategie. Am agătat-o de perete pentru c-are coada lungă şi putem fie să boxăm cu ea, fie s-o pupăm în treacăt.

De la Tara am mai primit o insignă cu Muse “de la mama ei” şi nişte imagini simpatice pe care chiar ea mi le-a lipit pe oglinda din spatele biroului meu.

Cum să n-o iubeşti şi cum să nu te duci cu drag la muncă? Eh? Mulţumesc, Tara!!

O străină

Încep să devin din ce în ce mai străină de locul acesta. De când m-am mutat pe domeniu dedicat, am scris tot mai rar pe blog.

Poate o fi din vina timpului care se îngustează la fiecare aer tras în piept. Au trecut de mult zilele în care asta-mi era una din principalele activităţi ale zilei.

Poate e vorba de jobul meu care-mi este planşă de scris la orice oră din zi şi din noapte. Probabil că sunt mult prea concentrată pe scrisul despre alţii (entităţi care nu respiră), ca să mai scriu şi pentru sau despre mine.

Poate o fi lipsa de noutate şi zbucium din viaţa mea. Mi-am dat seama că multe aspecte sunt repetitive şi nu-şi mai au farmecul spuse sau plânse a doua oară.

Sau poate totul se datorează expansiunii blogosferei, în care fiecare e “cineva” şi de fapt toţi sunt nişte “nimeni”. Mă plictiseşte apelativul de “mare blogger” pus în fruntea unor indivizi care nu ştiu decât să dea copy/paste şi să alerge după trafic şi mondenităţi twitteriste, blogosferice sau facebookiste. Parcă-mi era mult mai confortabil anonimatul unui yahoo360, decât scena largă a .ro-ului.

Sunt o străină în propria mea casă, aşa că de azi o să revin la stilul meu abscons, neclar, confuz de a scrie.  Acela, din vremurile de demult, în care fiecare realitate avea doar o transpunere metaforică pe blog. Cred că-mi îmbracă mult mai frumos şi sănătos sufletul.

Poza este de aici.

Colegi

V-am zis ce colegi frumoşi, deştepţi şi minunaţi am? Sunt ca o cafea bună de dimineaţă sau ca un desert cu ciocolată după o masă de prânz. Cu ei trec orele ca minutele, nici nu-mi dau seama că s-a facut 10 seara şi tot la birou ne facem veacul.

Sâmbătă seară ne-am strâns acasă la colega de la HR care ne-a tratat cu grătare de tot felul şi bunătăţi dulci făcute în casă. Ploaie, vin şi multe cookies. Ne-am cinstit pentru o săptămână.

Aştept cu interes ieşirile din capitală, poate o Vamă cu nisip fin şi mare tulbure?