46 articles Articles posted in În Hol

poate de aia

poate de aia ne e greu să-l găsim pe acela.
poate de aia ne e greu să-l observăm chiar și când îl găsim.
poate de aia ne e greu să acceptăm și ce e rău, nu doar ce e bine.

poate de aia, adică poate din cauza acestui tip de discurs și idealism de care ne lovim de ceva ani încoace: http://www.elephantjournal.com/2015/09/marry-a-man-who-knows-how-to-love-hard/

dacă e adevărat, e nasol, căci nu cred că sunt mulți care au întâlnit așa ceva.
dacă e fals, e nasol, căci nu cred că vom reuși vreodată să scăpăm de așteptările de genul ăsta, chiar dacă știm că-s bullshit.

facebook 2016

comment
reply la comment
reply la reply-ul commentului
like la reply-ul dat reply-ului la comment.

ce-a făcut facebook din noi.
niște roboți care se fac că poartă conversații prin telefonul fără fir.

Arta de-a plânge

Iniţial a părut ceva simplist. Nici banal, nici spectaculos. Doar că atunci când a trecut de început şi i s-a auzit vocea, oh, Doamne, furnici pe piele, jur.

Am început să plâng. Din senin şi din artă. Din arta pe care unii o fac cu atâta uşurinţă. Şi atât de dumnezeiesc de uman. Ireal.

Bucurii care vin în plâns. Împliniri care vin înjumătăţite. Momente de-ţi-e-ruşine-că-eşti-doar-om-pe-lângă-el. Un concurent la “Românii au talent”.

la fereastră

.

…e o floare-n glastră!

Satelito-parazit

În general, ai impertinenţa să crezi despre tine că eşti în stare să faci distincţia dintre sateliţi şi paraziţi. Crezi că ştii că sateliţii-s aia de se învârt orbeşte în jurul tău, iar paraziţii-s cei ce trăiesc pe spinarea ta şi din timp în timp îţi mai şi rup de la gură să prindă şi ei nişte firmituri. Perfect acceptabil, tre’ să trăiască şi ei. Numai că, la un anumit moment dat de soartă, te loveşti de un satelito-parazit care-ţi schimbă paradigma.

Cel ce până ieri părea învârtitor tiribombaci în sfera ta de acţiune, azi, din neant, haţ!, te trezeşti că-ţi sare-n cârcă şi dă să-ţi muşte din caşcaval, fără să înţeleagă diferenţa dintre a merge alături şi a merge împotrivă. Pentru că nu înţelege scopurile celor două acţiuni. Pentru că instinctul lui e primar şi are întâietate. Şi cam atât.

 

Cântece de leagăn pentru oameni mari

Tu poate creşti, dar lumea nu. Aceleaşi vise, aceleaşi temeri, aceleaşi speranţe, aceleaşi himere merg cu tine până-n baston. Da, sigur, şi când îţi pui papion, în interiorul tău sincer, eşti tot un aproape-om.

.

.

Re:

Send!

Received?

Full stop.

Dacă-i mohorât

Dacă toamna-şi întoarce faţa ei hâdă, aia mohorâtă şi plouată, o ştii, tre’ să apară din clipă-n clipă, atunci răspunde-i cum se cuvine: cu un curcubeu.

Desenează-l pe colţuri de caiete, caută-l pe google, cântă-l din playlist, imortalizează-l pe peretele din birou, îmbracă-l.

Eu-s pregătită pentru monocrom. Am multe culori în dulap şi intenţionez să le scot de acolo. Pe stradă.

Portocaliu, verde, galben, mov, albastru, roz şi mai caut.

Pe-o stradă cu toamnă, în toată definiţia ei

Anul trecut, pe vremea asta, stăteam pe-o bancă de pe strada asta şi răsfoiam amintiri. Atunci nu cred că observam toată toamna din copacii ăia, fiecare frunză care dormea pe pământul murdar şi nici lumina care poza în astfalt.

Anul ăsta le-am văzut pe toate. Anul ăsta n-am mai fost ocupată cu discuţii lungi, ci cu tăceri scurte. Şi-am descoperit că, printre copacii din faţa blocurilor, există şi terase.

Şi, deşi tre’ să calci, de prea multe ori, toamna-n picioare, uneori simţi că trebuie să te opreşti în faţa ei.

Probe

Apropo de schiat! Deocamdată doar în probe. La magazin :)