161 articles Articles posted in La Bar

#anii80

1A900978-5C1D-4C67-9709-1C01445E1B4B

Moment din trecut. Din Neptun.

#outofoffice

image

Fericire.

Weekend prelungit.

Working day @ the pool

benzinărie și flori

IMG_9936

când cineva se gândește la tine

…pentru că două versuri te descrie într-un anume fel…

e minunat.

nu

nu-mi place când oamenii dau dovadă de iresponsabilitate. neseriozitate. băgare de ****. je m’en fiche-ism. lipsă de respect pentru ceilalţi, pentru munca lor. neasumare. nepăsare. flu-flu-ism.

toate aceste metehne spun multe întocmai despre acel om. despre respectul pe care şi-l poartă. despre cum vede lumea. despre cum şi cât gândeşte. despre cât merită.

aşa nu, copii, aşa nu!

din cărţi fără fason

anaCulmea-i că-i din cărţi, dar dintr-alea lucioase, kitchoase, sclipicioase, cu super-eroi şi prăpăstii peste care poţi să zbori. Le ştiţi, alea de-au puţine cuvinte şi mai multe interjecţii şi fac lucruri de neimaginat să se întâmple.

Aşa-i şi prietenia noastră.

Noi când ne întâlnim, râdem ca nişte curci bete de toate mizeriile mici şi mari. De prin jurul nostru, de prin jurul altora, nu contează. Nu ne vorbim cu perdea, suntem noi ca-n liceu, când băncile erau alăturate şi profa un pic mai surdă de ureche.

Suntem cum suntem noi deep down, chiar dacă prin cărţile de vizită una-i PR, alta-i HR, cealaltă stă în State, alta lucrează la Minister, iar eu-s în advertising.

N-avem funcţiile cu noi la cafea, cum nu le aveam nici pe pietrele de la Casa de Cultură şi nici pe scările de la Zanfir când ne transformam în forum offline prin liceu.

Dacă plecăm mai mult timp împreună, mai avem puţin şi ne batem. Ne iubim de uneori ajungem să ne urâm. Una vrea s-o ia pe strada din dreapta, alta vrea să mănânce, alta vrea poze şi tot aşa. Nu de puţine ori, îmi venea să le strâng de gât. Pe rând. Şi ele pe mine. Şi pe toate celelalte apoi.

Culmea-i că ăsta-i şi farmecul: de aia suntem prietene de mai bine de 12 ani (pe Ana, despre care e şi postul ăsta – doar că m-am pierdut în paranteze – o cunosc de aproape 20 de ani! wooow, Anaaaaaaaaaaa, panică!!!)

…unde-am rămas? Revin: pentru că ne putem spune-n faţă tot ce ne trece prin minte, pentru că putem să ne enervăm una pe alta fără să ne (insert orice gen de reacţie/decizie posibilă pentru asemenea momente), pentru că putem să nu ne vedem 6 luni (s-a întâmplat, ah?) şi să ştim aproape totul despre ce s-a întâmplat între timp cu fiecare dintre noi şi… multe alte “pentru că”-uri.

Dar mai ales, ca să revin la scopul postului, pentru că azi e ziua Anei (“la mulţi ani” a mia oară). Da, Ana pe care o ştiu de 20 de ani (fată, am ratat majoratul!)… Aşa mi-am amintit că nu le-am mai văzut pe toate de mult timp şi tare aş vrea. Cică săptămâna viitoare, hei!

9:33

imageAm eu o (văd că deja devine) obsesie cu cifrele astea şi însemnătatea pe care le-o acord. Nu, nu se leagă cu nimic anume, doar în mintea mea, prin asocieri.

Sunt o proiecţie a unui fel de libertate – sau lejeritate (e cam acelaşi lucru, în nişte situaţii date) – şi câteva răzleţe visuri. Mă enervează pluralul ăsta nenatural, forţat băgat în DOOM!!! (pe voi nu?).

Să-i zicem obiectiv sezonier. Ba nu, dorinţă de sezon. Realizaţi că între “obiectiv” şi “dorinţă” e o diferenţă cât de la cerebral la năzuitor (aş fi folosit “aspiraţional”, dar m-am setat pe DOOM acum)?

Mă rog, prea multă vorbărie pentru o stare. Mai e puţin şi-o să devină amintire, ca toate lucrurile bune care rămân cumva cu noi, în forma asta melancolică.

Cum îţi aminteşti lunea ce-ai uitat în weekend

944470_10151635558185777_1362371141_n

Am uitat că e vară.

Am uitat că vara te gândeşti la Vamă, la Expirat, la bronz şi ulei cu SPF de 10, la pălării verzi şi muzică pe repeat.

Am uitat că vara nu contează LP-ul, ci cum stă părul fără foehn, tenul fără fond de ten şi picioarele fără încălţări.

Am uitat că vara nu faci planuri, cel puţin nu ţi le notezi în carneţel, de la început de rând, cu titlu pe stânga.

Am uitat că vara nu numeri intrările, ci doar ieşirile de seară, cocktail-urile de la masă şi orele trecute după 22.

Am uitat că vara nu te prezinţi cu numele din buletin, ci doar c-o mână strânsă ferm şi cu un coc ieşit din ritm.

Am uitat că vara nu mai e vară decât în concediu şi-n weekend-urile în care nu eşti obosit. Am uitat că vara nu e vară din pat, de pe fotoliu sau de la balcon.

Avem şi noi vară anul ăsta?

Pe muchie

Suntem pe muchie de cuţit şi dansăm haotic. Ne intră lama-n brazdele pielii şi noi doar ne minunăm. “N-am ce să fac!”.

“Nici eu.” Nici eu n-am să am ce să mai fac. O să ridic şi eu din umeri. N-am ac nici de cojocul meu, doar că pe unii nu-i mănâncă pielea şi tot se scarpină.

Vreau să ştiu că pot să ajung acolo. Găsesc eu drumul. Nu şi războiul. Scoate-mă din tranşee c-o să-mi intre lama cuţitului în piele. Şi-o să curgă sânge.

Detalii

943559_10151563213740777_1321703826_n

Sunt nişte cusături fine care ţin pe piele o mătase. Sunt nişte şireturi care pun laolaltă bucăţi de piele pe un picior. Sunt coperţi care ţin foile lipite de poveste şi intrigă. Sunt taste care pun şi repun cuvinte pe foaia digitală.

Sunt detalii.

Sunt certuri de dimineaţă care brodează pânza moale a unei iubiri. Sunt plecări de aventură în toiul serii care înnoadă o rutină. Sunt telefoane date dintr-o cameră în alta care unesc “noapte bună” de “bună dimineaţa”.

Sunt detalii.

Sunt glume care leagă un serios de alt serios. Sunt tachinări care pecetluiesc angajamente. Sunt cărămizi care stau una-ntr-alta într-o construcţie. Sunt cireşe care apar din senin pe taraba din faţă.

Sunt detalii.