Am fost duminică în Lăptărie la piesa “Te iubesc! Te iubesc?”. O nebunie! Trebuie! Neapărat trebuie văzută…cu ochii deschişi şi cu un kilogram de zâmbet în buzunar (o să-l folosiţi pe tot, vă asigur).

N-are rost să vă detaliez piesa, să vă spun că e despre dragoste, căsătorie şi blazare, că e regizată de minunata Chris Simion, aşa cum n-are niciun farmec să vă spun că piesa e comedie şi nu un tratat ştiinţific sau un reţetar de aplicat pentru succesul în amor. O să aflaţi la faţa locului. Sau, dacă sunteţi atât de curioşi, aflaţi mai multe de aici.

O să dau un zoom pe nişte vorbe-n vânt sau pe nişte-vorbe-proiectate-pe-cearceaf-în-timpul-spectacolului ca să înţelegeţi o parte din motivaţia acestui post:

“Calităţile care o atrag pe femeie la un bărbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai târziu. “

“Dacă dragostea este oarbă, căsătoria îţi deschide ochii.”

“Orice relaţie are la început un balcon, ca Romeo si Julieta, pe care mai târziu se întind rufele”

“Dacă IUBIREA este răspunsul, puteţi să repetaţi întrebarea?”

V-aţi făcut rezervare?

Beware of the DogHouse – shortfilm

Eu vă zic, căscaţi bine ochii în sus când mergeţi pe stradă, că uite-aşa mai descoperiţi câte un Guru al unui domeniu. Eu am avut onoarea de a trece fix pe sub “Dumnezeii traducerilor” care, fără modestie, spun: “Traducerile noastre sunt superioare”.

Adică, nu ştiu cum să vă zic, dar eu chiar i-am crezut. Pe cuvântul meu că erau superioare. Erau deasupra mea, n-au minţit oamenii. A trebuit să-mi dau puţin capul pe spate ca să văd, ba chiar m-a durut şi gâtul după efort.

Şi, trebuie să recunoaştem, se vede cu ochiul liber că sunt superiori, uitaţi-vă numai puţin la nenea din imagine, cum îşi aruncă privirea  “de sus”, la propriu şi la figurat. Iar relaxarea cu care ţine mâna stânga în buzunar şi detaşarea, stâpânirea de sine şi fermitatea cu care îşi propteşte mâna dreaptă pe o masă, certifică statement-ul curajos. E nevoie de o mână de fier în ale traducerilor!

Jos capetele, sus pălăriile!

Un fel de “Aici sunt banii dumneavoastră”.

Sau cum ar zice românu’ mai de rând: “Viaţa e pustiu”.

C-un ochi râzi şi cu unul plângi!

Ilustrate ca să nu existe niciun dubiu şi nicio posibilitate de interpretare greşită. Unele sunt chiar hazlii, altele sunt încă valabile.

Restul sfaturilor le găsiţi aici ! Enjoy!

Trebuie neapărat să vedeţi filmul “Avatar”, dar la cinematograf, vă rog eu, chit că o să vă coste vreo 30 RON. Merită fiecare leu din cei 30 şi fiecare minut din cele 180. O să vă surprindă nu doar calitatea imaginii şi a efectelor (este 3D), ci şi povestea. De departe este cel mai bun film al anului 2009 şi mă întreb dacă nu cumva este şi cel mai bun al ultimilor ani.

“Avatar” (regizor: James Cameron) este considerat a fi cel mai scump film din istoria cinematografiei (buget de aprox. 500 de milioane de dolari), dar care are deja încasări record în toată lumea. Şi la noi sunt sălile pline ochi, dar dacă ai noroc să prinzi un loc, nu te mişti timp de 3 ore de fascinaţie. Duceţi-vă, merită!

Ca să vezi ce le poate mintea străinilor…! Mai ales când mintea le e odihnită!

Şi-au dat ei seama că tinerii se plâng tot mai mult de invazia părinţilor în online, cu precădere în reţelele sociale şi, după ce au primit diferite semnale că treaba e spinoasă, au găsit şi soluţia.

Problema – “Mama e pe Facebook”

.

Soluţia – Lecţii pentru mamă despre cum să se comporte în online ) Adică au făcut nişte tutoriale video în care le explică mamelor până unde e limita intruziunii lor în intimitatea copiilor din mediul online. Pe un site dedicat (callmum.net) mama digitală “Mum 2.0″ poate vedea 6 filmuleţe cu sfaturi utile ilustrate cu analogii din viaţa reală. Eu v-arăt unul, dar vă îndrum să daţi click pe linkul asta ca să le vedeţi şi pe restul.

Lecţia 1

Mai mult de atât, au făcut şi-o broşurică cu ilustraţii şi sfaturi pe care o puteţi vedea aici.

Toată iniţiativa mi s-a părut un amestec reuşit de glumă şi ironie, dar realizat foarte simpatic şi atrăgător. De aceea am şi postat aici , nu ca să fac o aluzie total nesubtilă către mama mea, care, cu mândrie spun, este pe Facebook!

Am dat peste un concept de business foarte catchy: “gift advisor“. Adică un fel de sfătuitor într-ale cadourilor, cea mai bună prietenă care merge cu tine la cumpărături şi, în loc să te bată la cap că ea vrea la cafea, chiar te ajută să cauţi prin magazine cadoul perfect. Probabil că acest tip de “ajutor” va fi mană cerească pentru masculii care orbecăie zăpăciţi prin magazine, căutând un cadou, cu 2 ore înainte de petrecere.

Recunosc că mi s-a întâmplat şi mie să n-am habar ce să iau cadou unei persoane. De obicei se întâmplă în cazurile acelea în care porneşti de la premisa că ea/el “are de toate, nu-i trebuie nimic”. Plus că, dacă mai şi cunoşti persoana de mulţi ani, deja i-ai luat toate cadourile posibile şi-n acord cu preferinţele şi pasiunile ei. Sau, cel mai rău e atunci când nu prea ştii ce-i place pentru că nu o cunoşti atât de bine, dar ştii despre respectiva persoană că e pretenţioasă şi nu-ţi permiţi să te rezumi la o sticlă de vin cumpărată din supermarket.

Pentru cazuri ca acestea s-a inventat gift advisor – un serviciu care, pe de o parte, te poate sfătui ce cadouri se potrivesc unei anumite persoane, iar pe de alta, te scapă de grija alergăturilor, pregătirilor şi-a detaliilor mărunte, dar cumplit de enervante, de tipul “ce culoare să aibă fundiţa de pe cutie?”

Poţi să alegi o sumedenie de chestii interesante pe care să le faci cadou, chestii care, mie una nu mi-au trecut prin cap până acum, recunosc. Eu mi-aş dori cadou, de exemplu, o cină romantică…şi o excursie la Paris…şi o zi întreagă la spa…şi casa să-mi fie plină de flori (zambile, maci şi narcise)…şi să fie şi-un pahar de vin roşu pe masă, lângă un tort cu mousse de ciocolată, plin cu nuci şi migdale. Zic şi eu!

Dacă cineva ar vrea să-mi facă mie cadou toate astea, dar n-ar avea timp să alerge după ele prin oraş, ar putea apela la giftadvisor.ro. Bine, accept şi altceva…Roma nu-mi displace şi-acuma dacă zambile n-or fi că-i iarnă, m-aş bucura şi de gerbere colorate! )