N-ai ce să-mi promiţi? Taci din gură, mergi pe burtă.

Dacă-mi vinzi gogoşi, eu m-aştept să le primesc cu zahăr.

Dacă-n schimb, îmi dai doar punga folosită şi goală, pe care mă pui s-o şi apretez, întorc spatele şi mă car.

Şi serios mă pui pe gânduri: tre’ să schimb toneta de gogoşi?

Au înflorit teii şi miroase peste tot a ei!

Când se împlinesc în rotunjime doi, e perfect! Mai ales că ăsta e începutul, cu bătăi de aripi sub stern, pentru 3. Aşa mi s-a zis, că azi e prima zi din trei şi se cuvine ca acesta să fie motivul de sărbătoare.

Eu o să continui să scrijelesc dragul pentru ei, pe peretele din spatele biroului an de an, cu verde-n vârf de creion şi emoţie-n vârf de creştet. Şi-o să pun din nou aceeaşi dorinţă şi când oi sufla în 3 şi cântecul o să răsune din nou contextual: “Cine să muncească? Vecinica să muncească!”.

Da’ poate la anu’ o să fiu cu ochii-n trei, când o să ţin lumânarea la poză, ca să nu mai fie cifra cu stânga-n dreapta.

Au rulat şi-au frământat. Au tăiat şi-au împrăştiat.

Ştiau unii dintre noi că dospeala creştea de mult timp, pe vremea când degetele flămânde scriau pe-o tastatură de alte degete flămânde.

Şi-au trecut de atunci luni bune, la fel de bune ca sortimentele de dulce puse cu grijă-n coca crudă. Multe şi mici.

Ne-am uitat c-o poftă de cald şi moale prin fereastra cuptorului până când, uite, au ieşit doldora de bunătate! Şi miere pe limbă şi blândeţe incorporată.

După miez de noapte, cu lapte am ostoit dragul de el şi… l-am mâncat, mă! Da, l-am mâncat!

Şi-o mâţă pe picioare ne-a stat.

Au fost clătite rulate peste vreo trei feluri de gem şi-un singur, da’ bun fel, de ciocolată. Au fost şi nachos cu sos un pic iute-nţepător şi felii mari de veselie.

Apoi a fost dans voit şi jocuri de imitaţie.

Şi, la final, vânt mult în poalele rochiei suflat pe străzile centrului vechi.

Mulţumesc!

Tu poate creşti, dar lumea nu. Aceleaşi vise, aceleaşi temeri, aceleaşi speranţe, aceleaşi himere merg cu tine până-n baston. Da, sigur, şi când îţi pui papion, în interiorul tău sincer, eşti tot un aproape-om.

.

.

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Fost-am duse la Nisa, cu fustele-n vânt şi eşarfele atârnânde la gât.

Fost-am pe ritm de verde, fiecare pe unde a găsit de cuviinţă, dar lipit de suflet ca timbrul de scrisoare.

Fost-am un zâmbet rotund şi roşu, afişat în soare de nisip şi plajă de pietre.

Fost-am presărate cu parmezan şi confetti, îmbrăţişate cu dor şi mustrate cu drag.

Fost-am pierdute printre tarabe cu flori, brânzeturi, căpsune, suveniruri, mure şi ardei iuţi.

Fost-am urcate pe scări crăpate, cu parfum şi istorie în ai lor pori.

Fost-am uitate prin porturi cu albastru şi alb în ochi şi purtate agale prin cafenele.

Fost-am fericite. Şi-un pic mâhnite. N-a fost întreg cercul, dar a lăsat loc de continuare.

La următorul verde, dragele mele!

Când ceva anume mult doreşti, strachina se-nvârte singură şi, poc-pe-loc, neghina din grâu dispare. Vânjos, bobul încolţit se prinde-n rădăcini şi-un fir straşnic se iţeşte.

Creşti, grâule, iute şi sănătos să-ţi fie drumul spre soare!

Şi grâul, lan însorit se făcu!