nu mi-a fost frică

pentru câteva ore bune, nu mi-a fost frică.

de niște minute, am început s-o simt.

am citit articolul ăsta.

eu știu ce-am simțit atunci, în acel moment. și eu știu c-a rămas în ființa mea și c-o să simt în continuare.

fără rușine și fără frica oricărui răspuns. fără frica de consecințe.

i am struggling

Screen Shot 2016-08-24 at 15.02.52

mă lupt să aflu cine sunt eu dezbrăcată de comportamente preluate. cine sunt eu cu adevărat și ce-mi doresc, mai departe de ce mi s-a spus acasă, la școală, prin reviste și pe internet.

mă lupt să scap de niște pattern-uri care-s scrijelite cam adânc în mine, după 30 de ani de când le tot exersez zi de zi.

mă lupt să înțeleg că pot să scap de cele pe care nu le vreau și că pot să le înlocuiesc cu cele pe care le vreau. mă lupt să ies la suprafață mai bună decât m-am lăsat să fiu până acum.

mă lupt să scot la suprafață și răul ăla mult pe care-l am în mine, să-l privesc în față și să-i zic ”tu nu ești eu. poți să pleci!”.

mă lupt să-mi găsesc curajul să fac asta, de vreo 4 luni. am tot ocolit-o, am tot păcălit-o, am tot înfrânat-o, dar nu mai pot nici eu, nici ea – Oana nevăzută a Oanei.

Cafea & Șosete

ce naiba să faci iarna?

via GIPHY

între noi

c6f9873b7b80dba16be4de988a6155aa

între noi, s-a pus o lume întreagă.

de frici, preconcepții, păreri, cuvinte.

mă mai vezi?

cred că e prea mult. dau și cer prea mult.

#moment

img_3957

– Gata. Poți să deschizi ușa.

– Ce să deschid?

– Ușa.

a wow moment.

prima dată

img_3572

pentru că asta mi-a fost spus prima dată. și pentru că au tot urmat să vină și după.

așteptarea și melodia

exista un hashtag. apoi n-a mai fost, din lipsă de concentrare și interes.

erau niște mici detalii care contau și mă bucurau.

încă aștept. nimic. se dă totuși pe public, pentru alții.

micile detalii se uită.

azi. melodia. pentru videoclip, mai ales.

first.and.last.bare.legs

17 aprilie 2016

14585372_10153918055140777_1001891008_n

2 octombrie 2016

14522429_10153918050210777_1095753083_o

ce-am înțeles în perioada asta, la piciorul gol? că dintr-o dramă povestită pe o pătură în herăstrău, poți trece într-o fericire absolută la doar câteva zile distanță, fericire pe care o poți transforma din nou într-o dramă, în doar câteva luni. deci, iată-mă, ieri la piciorul gol pentru ultima dată pe anul ăsta, așteptând să trec din dramă în fericire absolută.

i am ready for it. marțea de la 19:30.

the fear of nothing

— preparing for the agony and weird thoughts that I will meet again soon —

mă împrietenesc cu fricile altora ca să le pot întâmpina pe ale mele atunci când vor veni la mine în vizită.

saluuuut, tâmpitule ”de ce ți-e frică nu scapi”.  

The Irrational Fear of Nothing from Paul Trillo on Vimeo.

#1an în V8

am cel mai cool birou din lume, desenat de către colegii mei pentru mine – toate motivele ca să am, zi de zi, o zi fantastică.

img_3254